Poezie Sonet de toamnă (1)

În repetabilul conflict cromatic,

S-a năpustit rugina incisiv

Şi verdele, atât de expresiv,

A dispărut subit şi enigmatic.



Tristeţea are iz ultimativ

Sub cerul toamnei devenit beznatic,

Din care plouă greu şi reumatic

Ca într-un implacabil laitmotiv.



Dar dincolo de ploi, de frig, de plumb

Se vede a rodirii strălucire

În aurul ce râde în porumb,



De-aceea, chiar cu bruma prinsă-n fire,

Mă rog, când de tristeţe mă dezbumb:

Mă întomnează, Doamne, prin rodire!



Amin

Vulcan, 25 sept. 2012