Poezie Pacatul Obisnuintei (1)

Pacatul obisnuintei





Dumnezeu Atotputernic ce din ceruri ne priveşte

Ştim că este plin de milă, astfel El ne izbăveşte

Ne ridică din mocirlă, ne fereşte de păcat

Înnoieşte viaţa noastră şi alungă ce-i stricat.



Doamne Mare eşti în toate, Blând, Milos, Nemărginit

Faci din oameni de nimica fii ai cerului slăvit

Îi numeşti fii de nădejde, sfinţii Tăi de pe pământ

Le-ai promis în veşnicie loc în cerul Tău preasfânt



Iată-ne ajunşi Isuse pocăiţi cum am dorit

Inima în noi tresaltă şi te vrea mereu slăvit

Dragostea dintâi e-nfloare, viaţa noastră scânteiază

Trupul cântă pentru Tine, sufletul mereu veghează.



Suntem mândri că în inimi stă stindardul Lui Hristos

Nu pierdem vremea degeaba, trăim timpul cu folos.

Îndemnăm pe toţi să vină la Slăvitul Împărat

Care poate ca să ierte orice om, orice păcat.



Nu putem descrie totul: Starea, traiul, bucuria,

Pacea, liniştea din suflet, biruinţa şi tăria.

Negreşit că fiecare le simţim încă la fel

Şi aceasta ne uneşte spre o ţintă, spre un ţel.



Doamne, mare eşti în toate, mare deci să ne rămâi

Şi-ntr-o stare veşnic sfântă, am dori ca să ne ţii

Du poporul Tău pe culme, dă-ne `nalta însuşire

De-a porni cu tot elanul spre a Ta desăvârşire.



Fă-ne însă să pricepem un păcat ascuns şi tainic

Un păcat la fel ca altul, cu un rezultat amarnic

E-un păcat ce nu se vede ci doar cu ochii credinţei

Zărindu-l îl poţi afla: ,,Păcatul obişnuinţei''.



Greu e Doamne ca s-o spunem că de multe ori în viaţă

Chiar venind în Adunare suntem reci: Un sloi de gheaţă

Fă să ştim cu toţi acuma că în lumina credinţei

Nu e altceva decât: Păcatul obişnuinţei



Ne obişnuim cu-un nume: ,,POCăIT''se cheamă el

Şi mascaţi sub acest nume facem lucruri fel de fel

Iar în loc de pocăinţă zilnică sau chiar mai mult

Privim spre-o idee veche: ,,Eu sunt pocăit şi cult''



,,POCăIT'', nu-i doar odată, ci mereu când tu greşeşti

Să-i ceri Domnului iertare şi să-i spui că te căieşti

Dar de vrei să rezolvi altfel problemele pocăinţei

Înseamnă că ai în tine: ,,Păcatul obişnuinţei''.



Orice lucru mic sau mare deviat în mod voit

De la sfânta-nvăţătură şi de Biblie croit,

Orice faci de unul singur, împlinind pofta dorinţei

E păcatul zis dar tainic: Păcatul obişnuinţei.



Chiar dacă la ora zece la Biserică apari

Motivat de mici probleme sau chiar de probleme mari

Chiar dac-ai avea scutire de protejarea fiinţei

Acesta e tot păcat: Păcatul obişnuinţei.



Dacă eşti în Adunare şi ţi-ai făcut obicei

Ca în timp ce alţii cântă, tu doar să priveşti la ei

De confunzi lucrarea sfântă cu lucrările şedinţei

Această anomalie-i: Păcatul obişnuinţei.



El n-are clasificare, nici păcat mare, nici mic

Dar are ca plată moartea şi pururi un chin veşnic

Verifică-te acuma de ai dragoste, credinţă

Sau acestea sunt formale: Aşa din obişnuinţă.



Curăţeşte-ţi Doamne turma şi fă o verificare

Ca să faci din fiecare minunate mădulare

Puse-n slujba Ta cu totul, fără patimi şi păcat

Să putem purta un nume de ,,Popor răscumpărat''.

Amin