Poezie Cămara

Cămara



Toamna...cămările-ţi sunt pline

De tot felul de borcane colorate,

De dulceţuri şi miresme fine,

Sus pe raft încolonate!



Pentru că-ţi place să te pregăteşti,

De iarna ce îţi dă ocol la casă

Ca oricând să poţi să îi serveşti,

Pe cei ce stau cu tin’ la masă.



Şi ce bun e gemu-ntins pe o felie,

Şi compotul ce de vară-ţi aminteşte!

Dar şi murăturile ce te-mbie,

Şi chiar în ger te îndulceşte!



Dar Cuvântul, îl mai strângi în suflet

Ca să nu păcătuieşti...?

Îl mai conservi-n-adânc de cuget,

Ca să dai gust acolo un’ trăieşti?



Ascultă-mă şi nu mai zăbovi deloc,

Ca să nu rămâi sărac, orb şi ticălos...

Cumpără-ţi haină albă, aur curăţit în foc

Şi doctorie, direct din mâna lui Hristos!



Fiindcă oamenii se strică-n fiecare zi,

Cum crezi că vor fi mâine?

Tu dar, umple-ţi cămara de versete vii...

Căci omul nu trăieşte doar cu pâine!



~Amin~