Poezie Astăzi suntem, mâine nu

"Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari."

(1 Corinteni 1:27)



Astăzi suntem, mâine nu, te întrebi oare şi tu,

Ce ai fost şi cine eşti, ce gândeşti, ce-nfăptuieşti?



Câte dogme te-au răpus, nu mai ai nimic de spus,

Dormitează astăzi toţi, s-au lăsat furaţi de hoţi.



Plânge ceru-n plină zi, se produc intemperii,

În biserici şi e trist, mulţi s-au depărtat de Christ.



Geaba se luptă păstori, să insufle noi fiori,

Duhul Sfânt e întristat, stă afară, lepădat...



În biserică, colea, într-un colţ, stă pavăza,

Unde crezi,? În lucrul slab: un bătrân sărac, bolnav,



Cu o Biblie în mână, cheamă Duhul Sfânt să vină,

Plânge inima-i trudită, dar credinţa-i neclintită.



Ştie că al său Stăpân, este aur, nu e fân,

E bogat prin harul Său, este fiu de Dumnezeu.



Se uită la ai săi fraţi, împreună-au fost iertaţi,

Dar nu-i nimeni lângă el, doar Domnul, Emanuel.



Domnul îl iubeşte-aşa, nu priveşte haina sa,

Că-i sărac, dispreţuit, Isus nu l-a părăsit.



Nu-i părtinitor ca ei, i-a adus din cer crâmpei,

Dacă mâine n-a mai fi, vrea să ierte, într-o zi,



Fi-vor poate ei uitaţi, de prieteni şi de fraţi

Şi de duhul lor e gol, se vor pierde în Şeol,



Dar din simplitatea sa, izvorăşte dragostea,

El se roagă:” Doamne Sfinte, iartă şi nu lua aminte,



Că sunt fraţii mei iubiţi şi prin Tine-au fost sfinţiţi,

Fă-ne asemenea cu Tine şi ne scapă de ruşine.



Pentru unul, Domnul Sfânt, a iertat întreg pământ,

Prin credinţă a umblat şi Duhul l-a mângâiat.



Astăzi suntem, mâine nu, te gândeşti frate şi tu,

Dacă eşti tu bucuros, să lucrezi pentru Cristos?



Câtă dragoste araţi, cât iubeşti pe ai tăi fraţi,

Ai vorbit azi din Cuvânt, ai chemat pe Duhul Sfânt?



Dacă taci, jos pe genunchi, rugăciune fă mănunchi,

Ţine minte, azi gândeşti, mâine nu ştii de mai eşti!



21/07/11, Barcelona