Poezie Fratelui Seva

Frate creştin, nu-ţi ştiu prea bine viaţa,

Biografia nu ţi-am studiat,

Dar ştiu că şi în Soare, cât şi-n ceaţă,

Cu tine pe vecie-s împăcat.



Noi chiar deloc nu semănăm cu firea:

Tu eşti mai puhav, eu mai deşirat,

Dar cum îţi întâlnesc voios privirea

Eu iarăşi ştiu – cu tine-s împăcat.



Iar viaţa ne desparte, ne înfruntă,

Tu vii acasă, eu sunt depărtat,

Dară de lumea toată se încruntă

Cu tine, frate, eu sunt împăcat.



În viaţă-s clipe rele cum şi bune –

Pot să greşesc, să-ţi cer să fiu iertat,

Dar parcă-aud:”Tu, frate, n-ai ce spune,

Căci eu cu tine-s veşnic împăcat.”