Poezie La plivit

LA PLIVIT...



În frunte cu păstorii să-ncepem, azi, plivitul

Să-nlăturăm din holde neghină, buruieni

C-aşa ne cere legea lui Dumnezeu slăvitul

Cât timp aici, în Vale, suntem doar pământeni.



Să-nlăturăm tendinţa de-a deforma concepte

Ce-s, bine, stabilite într-un Volum divin

Numai aşa Stăpânul va vrea să ne accepte

În turma Lui curată, în spaţiul Lui senin.



Chiar dac-ar trebui deratizări făcute

Să nu ne fie lene! Să-ncepem chiar acum!

Azi şobolanul urii creează răni acute

Şi se ascunde bine în roci, pe lângă drum.



În frunte cu păstorii să-ncepem acţiunea

Căci se mai văd lăstarii de aspre acuzări

Să scoatem rădăcina ce dă doar uscăciunea

Şi să trimitem flori spre necuprinse zări.



Cum de-am permis invidii în rândurile noastre?

Şi cum de n-am oprit vorbirea fără har?

Am neglijat stropirea muşcatelor din glastre

Şi pe Hristos Îl ţinem, la colţ, în sanctuar.



Să ascuţim cuţitul, toporul şi securea

Şi să le-nfingem tare în tot ce-a putrezit

Şi astfel n-or mai fi cârtiri şi vorbe-aiurea

Iar duhul de-ngâmfare va fi-ndumnezeit.



În frunte cu acei ce dau la suflet hrană

Să ne-avântăm în lan; să îl purificăm

Să smulgem şmecherie, discordie şi toană

Iar starea vredniciei mai mult s-o promovăm...



C-aşa putem crea cerească atmosferă,

Putem să ne-nchinăm fără încorsetări

Şi vom învinge duhul venit dintr-o himeră

Lansînd spre Cer doar sfinte-nterpretări.



19 Iulie, 2011