Poezie Nebun pentru Hristos...

În lume e sperantă cât încă tu mai speri,

Nimic nu e pierdut când încă nu disperi!

Şi orice lucru tainic, te-ndeamnă să mai crezi...

Există o sperantă, şi trebuie s-o vezi!



Există o lumină la capătul de drum,

Dar ca s-ajungi acolo, crede chiar acum!

Îţi trebuie credintă pe drumul către Cer,

Nebun pentru Hristos, să crezi şi să mai speri…



Nebun pentru Hristos, atunci când toţi îţi spun

Căci nu ai nici o sansă, şi vei cădea pe drum…

Încrede-te în Domnul, chiar de vei fi nebun...

Dar nu nebun ca lumea, al Cerului nebun!



Nebun de-atâtea doruri, de-atâtea sentimente,

Nebun de-atâtea lacrimi, când nimenea nu vede…

Nebun sună cam sumbru şi sună foarte trist,

Dar nebunia este să nu te laşi învins!



Nebunia lumii, este `nşelătoare,

E o cursă grea şi duce la pierzare…

Dar nebunia`ceea pentru Dumnezeu,

Este dureroasă dar duce-n cerul Său…



Este dureroasă, căci poate vei fi singur,

Tu singurul ce crezi, dar niciodată singur!

Şi dacă eşti nebun, nebun pentru Hristos,

Nebunia`ceasta ţi-este de folos!



Căci atâţi martiri ne-au deschis un drum,

Ştim ce-nseamna astăzi, să fii un nebun…

Erau arşi de vii pentru crezul lor,

Erau aruncaţi în cuşca leilor…



O ce nebunie să nu renunţi deloc,

Chiar legat în lanţuri, sau trecut prin foc…

Ei aveau credintă, nu se lepădau,

Cu mai mult avânt pe Domnu-L iubeau…



O ce frumuseţe, nebun pentru Cer,

O cât de frumos, nebun pentru El…

O ce minunat, nebun pentru Hristos

Asta-i nebunia cea mai de folos!









Amin!