Poezie Lutul si Olarul

Lutul şi Olarul





Mă uit la mine,mă uit la Tine,se uită lutul la Olar,

Şi ce-ar putea oare să-I spună,Blândului şi Bunului Olar?;mai bine tace.

Mai bine tace şi se-nchină,îşi pleacă ochii de ruşine,spre pământ.

De mii de ani pământul,praful de pe drum şi lutul,strigă către Domnul,

Că nu-i convine cum arată,nu-i bucuros cum îl transformă,

Ar vrea ca singur formă să-şi croiască,să nu depindă de Olar.





S-a săturat de-atâta modelare,de-atâtea transformări şi retuşări,de şlefuiri,

De mii de ani încearcă singur să ia formă,nu-i place cum e modelat,

S-a săturat,s-a săturat de sfaturi şi de Lege,s-a săturat,s-a terminat,

S-a săturat de toate astea,s-a terminat,nimica nu-i mai place.

El,liber vrea deacuma ca să fie,şi să arate numai cum vrea el,

Să nu depindă absolut de nimeni,s-a săturat de Marele Olar,s-a săturat.





Dar astăzi parcă m-am trezit din vis,un vis urât,urât,şi mi-am venit în fire,

Mă uit din nou la mine,mă uit din nou la Tine,se uită lutul la Olar.

Mă plec,îngenunchez şi recunosc în faţa Ta Părinte că am greşit,

Atât de mult eu am greşit,că astăzi mi-e ruşine,am murmurat,am comentat,

Nimica nu-mi plăcea,nimic nu era bun din ce-mi spuneai,Ai milă şi mă iartă.

Iertare astăzi vreau să-Ţi cer,că m-am purtat şi am vorbit ca un nebun.





Destul am rătăcit pe căi răzleţe şi străine şi toate făr de Tine,te rog mă iartă.

M-ai modelat pe roata Ta Părinte,pe roata de olar,zi după zi,an după an,

Multă răbdare avut-Ai Doamne Tu cu mine,eu azi îţi mulţumesc,

Îţi mulţumesc şi de acea astăzi eu mă plec şi mă închin doar Ţie,Dumnezeu

Ajută-mă şi-nvaţă-mă să tac,să tac când trebuie tăcere,





Ajută-mă şi-nvaţă-mă ca să vorbesc,vorbirea Ta,vorbire de la Tine,

Vorbirea Ta şi vorba Ta,s-o am în fiecare zi,şi zi de zi cu mine.

Îmi iartă vorba şi vorbirea din trecut,te rog mă iartă şi Ai milă.

Ne chemi şi azi ca şi odinioară,smeriţi şi blânzi să ne înveţi să fim,

Smeriti să fim ca Tine,cum Tatăl Te-a-nvăţat smerit şi bland,ascultător,

Ascultători ca Tine,smeriţi şi blânzi până la capăt noi să fim.





La Tine şi la Şcoala Ta se-nvaţă toate astea,doar la Tine,Tu eşti Rabuni,

Tu eşti Păstorul,Tu eşti Rabuni,din Tine izvorăşte viaţa,Tu eşti Viaţa.

Te rog primeşte-mă la Şcoala Ta,mă face ucenic,mă face ucenicul Tău,

La Tine vreau ca să învăţ,la Tine,de la Tine rostul,sensul,tainele vieţii.

Vreau să-Ţi pricep iubirea,dragostea,ce ele azi mă fascinează,

M-ai fascinat de la-nceput,m-ai uluit cu dragostea,iubirea din Eden





Mă uit la mine,mă uit la Tine,se uită lutul la Olar,

Şi ce-ar putea oare să-I spună,pământul,lutul,Marelui Zidar?

Avut-atâtea ca să-I spună,dar nu acum şi nu aici,

Avut-atâtea dar,demult cândva,demult şi nu acum.

Dar astăzi tace,tace şi se uită,se uită lutul la Olar,

Mă simt vrăjit,sunt fascinat şi copleşit,mă simt iubit de Tine Dumnezeu.





M-ai modelat şi azi îţi mulţumesc,m-ai modelat pe roata Ta Părinte,

M-ai modelat,m-ai transformat,zi după zi,an după an,îţi mulţumesc.

Îţi simt şi azi privirea Ta asupra-mi,privirea Ta mă cercetează,

Îmi cercetează calea şi umblarea,privirea,gândul şi purtarea.

Dar sunt atâtea-n mine,care nu-s plăcute Ţie,Te rog mă iartă azi,

Te rog mă iartă astăzi Dumnezeu,mai Ai te rog răbdare,multă milă.





De la Eden din Grădină şi până astăzi,într-una lutul comentează,

Că nu-i convine cum arată,şi nu-i convine că-I eşti Tată.

O faci şi tu,o fac şi eu,o facem toţi în lumea noastră,noi comentăm.

Şi Lucifer nemulţumit era ocolo în Grădină,era acolo lângă Tine,

Vroia să fie mai presus,şi mai frumos şi mai Înalt, ca Tine,

Vroia ca singur să se-nalţe,să fie mai presus de toate şi de Tine.





De la-nceput noi am căzut,de la-nceput,dar astăzi eu sunt pregătit,

Sunt pregătit ca să mă plec,să tac şi să ascult,să mă smeresc,

Să mă smeresc,aceasta-i taina,să mă supun şi să slujesc la toţi.

Ce-Ţi cer nu e uşor,de-aceea azi te rog să-mi vii în ajutor,

Te rog să-mi dai putere să înfrunt,batjocuri,vorbe grele şi dispreţ,

La cei din jur,la cei de lângă mine,te rog să-i ierţi şi să mă ierţi.





De la-nceput ne-ai modelat,din lut şi din ţărână,

Şi-apoi în nări Tu ne-ai suflat,suflare de viaţă de la Tine,

Şi Ai privit la noi cu-atâta dragoste şi bucurie,Te-ai pus în noi pe Tine,

Te coborai şi ne vorbeai de dragoste,cu dragoste,adesea ne vorbeai.

Adesea pe răcoarea dimineţii,noi prin Grădină ne plimbam,

Ne povesteai de toate cele,ce clipe minunate,ce clipe petreceam!





Dar am căzut,n-am ascultat de glasul Tău,n-am ascultat şi azi se vede.

De-aceea azi mă plec,îngenunchez şi recunosc în faţa Ta Părinte,

Că am greşit,mult rău am mai făcut şi Te-am făcut să suferi,mă iartă azi.

Destul,destul am rătăcit pe căi răzleţe şi străine,şi toate făr de Tine,

Dar astăzi mă întorc la Tine,Te rog mă iartă,mă primeşte şi ai milă.

Doresc ca-atunci când vei veni pe nori,în Gloria Ta Cerească,

Eu Glasul să-Ţi aud,eu Glasul să-Ţi aud,şi să mă-nalţ,să mă ridici la Tine.



7-ianuarie-2009.