Poezie Să ne închinam Celui ce este viu

Să ne închinăm Celui ce este viu





Fanaticii, cinta intr-una

Spun, cei ce n-au pe Dumnezeu

Pentru ei, Domnul e totuna

Ei cred ca-I unul dintre zei.



Isus, nu-I semnificativ

Si ce-a facut, un mit, le pare

Ca a murit doar - sugestiv,

Legenda, fara de valoare.



Si fanatism si rugaciune,

Lor, li se pare chiar grotesc

Se mira cum altii pot spune

Da acel Isus, tot ce gandesc...



Cum cred ca El, erou din basme

La rugaciuni le va raspunde ?

In mintea lor, sunt doar fantasme

Acel Isus, nimic n-aude.



In gura au vorbe de ocara

Si rad in hohot, nesfarsit

Cand de Isus le mai spui iara,

Iti zic, ca ai innebunit.



Rastit ei iti argumenteaza:

"Doar cei nebuni pot ca sa creada,

Doar un smintit de om, cuteaza

In ce nu poate, sa se vada."



Nu cred nimic, ei sunt atei

Doar banul, este crezul lor

Desi traiesc, ca vai de ei,

Fara vreun tel in viitor.



Marire, glorie si bani

In asta cred pe acest pamant;

Nu se gandesc ca peste ani

Vor fi doar oase intr-un mormant.



Suflarea alta cale are

La Domnul, ea se va urca

La Domnul, Cel ce-I drept si tare

Si Judecata, va urma...



Vor merge drept - inspre pierire

Sau mantuire, vor afla

In vesnica nenorocire,

Sau langa Mielul bland, vor sta.



Omul e liber sa aleaga

Chiar de fanatic e numit

Si roade bune sa culeaga,

Sa vrea, sa fie mantuit.



Sau este liber sa traiasca

Asa cum vrea, fara credinta!

Dar vine clipa sa plateasca,

Si va trai, in suferinta.



amin