Poezie Străbatem calea...

STRĂBATEM CALEA...



Străbatem calea spre Cetate

Cu-acel entuziasm dorit

De Cer, de Sfânta Trinitate

C-au pus în noi o demnitate

Când pe Mesia L-am primit.



Străbatem calea fără teamă

Chiar de sunt mii de oponenţi

Decişi să nu-i băgăm în seamă

Privim spre Cel care ne cheamă

Şi doar la El suntem atenţi.



Călătorim ştiind destinul

Acelui trai de Fiu atins

Că-n El ne mai găsim alinul,

Cu El apreciem şi crinul

Ce-a lui candoare nu şi-a stins.



Când întâlnim în drum capcane

Pe mâini purtaţi suntem de El

Iar de ne dau duşmani şicane

Şi vor să-nfingă-n noi piroane

Spre ţintă mergem mai cu zel.



Probleme sunt; cum să nu fie

În sfera unde-am fost plasaţi?

Dar când gustăm din Apa vie

Ştim cum să fim o mărturie

Printre acei ce nu-s slavaţi.



La orice pas simţim prezenţa

Ce-aduce har, speranţe noi

Îi ştim puterea, competenţa

Ne-alimentează rezistenţa

La ger, la vânt şi grele ploi.



Privind cu optimism ‘nainte

Ştim că-napoi nu mai e drum

Spre-acele veşnice incinte

Ne avântăm cu dor fierbinte

Lăsând în urmă neguri, fum.



Străbatem calea spre Cetate

Cu-acel entuziasm dorit

De Cer, de Sfânta Trinitate

C-au pus în noi o demnitate

Când pe Mesia L-am primit.





gc/14 Iulie , 2011