Poezie De vorba cu Tine

De vorba cu Tine



Stau singură, acum și mă gândesc

La toate prin câte am trecut

Doar eu și Tu.

La cât m-ai ajutat să cresc

Și trecând prin încercări să biruiesc.

Cu gânduri m-am luptat și mă mai lupt

Cu suferințe, pierderi și dezamăgiri

Cu tot ce lumea mă îmbie

Pentru că imi doresc să-Ți fiu

O mărturie vie.

Aș vrea să mă privești

Și să Te bucuri de toate câte fac

Să-Ți fiu pe plac.

Dar sunt nimic, o mâna de țărână,

Un fir de iarbă clătinat de vânt.

Mă lupt, și-aș vrea ca să mă schimb

Și lumea-ntregă să-nțeleagă,

Că eu nu sunt de pe pământ.

Dar tot ce fac din nou se prăbușește

Și recunosc din nou,

Plângând, cu ochii înspre cer,

Că sunt nimic, dar Tu ești tot,

Ești tot ce pot să cer,

Și tot ce pot să sper,

Ești Cel în care mă încred,

Cel ce totul îmi e

Și lacrima mi-o șterge.

Și-acum, privind în urmă înteleg

Că tot ceea ce vine și-a venit

E de Tine-ngăduit.

Doar Tu ești puterea mea,

Și doar prin Tine pot lupta,

Pot zâmbi și pot alerga,

Către premiul chemării dat de mâna Ta.

Doamne Isuse, eu te iubesc

Și cu bucurie, pentru Tine, vreau să trăiesc,

Tu să fii viața mea

Iar eu să fiu oglinda Ta!



AMIN!