Poezie Povestea unui mielut...

Un mielut si mama lui,

Mergeau urma dupa urma

Dorinta mielutului,

Era sa ramana-n turma.



Cum zburda el pe campie,

Jucaus si incantat,

A vazut pe deal o vie

Si-a ramas foarte mirat…



Nu vazuse-n viata lui

Multe boabe pe-un ciorchine…

A dat frau misterului

Nu stia de-i rau sau bine.



S-a oprit sa ii admire

Caci erau asa multi struguri!

Stand acolo, in nestire,

A ramas singur pe drumuri…



Cand si-a revenit dragutul

Din socul mirarii sale,

Era singurel mielutul.

Se uita spre deal, spre vale…



Iar deodata, de prin spate,

Un ied foarte relaxat:

-Ce faci singurel nepoate

Tu esti miel, nu ai aflat?



-Si ce daca sunt mielut

Crezi ca eu nu ma descurc?

Ma vezi tu mic si dragut,

Dar sa stii ca pot sa urc…



Pot urca dealul degraba

Imediat imi gasesc turma!

Eh, aveam si eu o treaba

Ma plimbam si eu acuma…



Dar de ce m-ai intrebat?

-Oile stau impreuna

Am vazut si am aflat

Nu se pierd, toate se-aduna

Sunt unite ne-ncetat…



-Dar, asta eu nu stiam…

Se gandeste-acum mielutul.

De stiam nu ma pierdeam…

Are dreptate iedutul!



Iedule sigur nu minti?

Vad ca si tu esti tot singur…

-Eh, noi suntem diferiti

E mai bine sa fii singur…



Si din vre-o trei sarituri

Iedul pleaca mai departe.

Mielul a ramas pe ganduri…

-O avea iedul dreptate?



Da, raspunde-acum mielutul

-Oile stau impreuna

Avea dreptate iedutul

-Oile mereu se-aduna



Mai zicea ca-i bine singur

Aici nu avea dreptate!

Nu mi-e bine cand sunt singur…

Suntem oi nu suntem capre!



Mielutul a fost miscat

El a inteles morala

Oile-s un grup compact

Nu-i asa… Ce spune sala?











Amin!