Poezie Întrebări (1)

Mă-ntreb ades:

De-ar fi să nu mai fiu,

oare ce aş fi?

Aş fi doar umbră

căci am trăit

fără să fiu,

nici sare

nici lumină?



Aş vrea să pot să spun

c-am dat gust vieţii trăite,

ca cei ce gustă

să vrea mai mult,

să vrea să se înfrupte din Cuvânt.

Aş vrea să pot să spun

c-am luminat pe cale

ca cei ce-şi poartă

paşii-n deznădejde

să vrea să umble în splendoare.



Atunci mă-ntreb a doua oară:

Ce să mai fac,

ce să mai spun

ca toţi să ia aminte?

Dar cum vor asculta de mine

un biet pribeag

ce se încrede în cuvinte,

căci au avut

Cuvântul ÎnSUŞi la-ndemână

Ce a umblat şi umbla printre ei?



Şi mi-am adus aminte

că trebuie să dau

un sens vieţii trăite.



Acum mă-ntreb încă o dată,

azi, şi-am să mă-ntreb şi mâine:

de-ar fi să nu mai fiu,

oare aş fi cu Tine-n nemurire?

Mă plec încet în rugă

ş-acum ştiu,

că dacă ar fi azi

atunci aş fi

căci ruga mea străbate

până-n veşnicii;

dar poate mâine n-aş mai fi

de ruga s-ar opri

mai sus puţin de mine,

şi poate n-aş mai avea timp

să mă-ndrept

să-mi schimb inima din piept.



O Doamne, oare când ai să revii?