Poezie Viaţă zbuciumată

Ce ţi-a adus această viaţă zbuciumată

Puţine bucurii şi mângâeri şi multe dureri

Te-ai simţit că eşti de toţi abandonată

Şi viaţa ta monotonă este lipsită de plăceri



Acum ai scăpat de grijuri rele şi necazuri

Ai plecat spre alte lumi spre alte emisfere

Spre noi dimineţi cu noi începuturi

Unde este viaţă din belşug şi mare putere.



Aici pe pământ ai vrut să ai un soţ şi să-l iubeşti

Dar nu ai reuşit deşi tu mereu ai vrut

Şi astfel anii au trecut cincizeci, şaizeci

Şi nu ştiu dacă neâmplinirea ta pe cineva la durut.



Acum ai scăpat ,cum scapă pasărea din colivie

Acum oamenii spun că ai trăit şi ai murit

Dar tu acum când ai plecat eşti mult mai vie

Căci pe o cruce Cineva pentru tine a suferit.



Viaţa aceasta ţi-a adus multe necazuri

Unele în suferinţă chiar mintea ţi-au luat

Dar Cel ce te-a păzit în valuri şi-n talazuri

Cu nici un chip singură El nu te-a lăsat.



Cu căt necazul tău este mai greu

Cu atât cununa ta va fi mai mare

Căci cel ce cântăreşte este Dumnezeu

Şi El dă cât poate duce fiecare