Poezie Extemporal

Extemporal







În atâţia ani şi ani de zile,

Fără-ncetare mi-ai predat...

Scriind zeci şi zeci de file,

Despre cum să fiu curat.



Mi-ai dat mereu povaţă şi învăţătură,

Plină de înţelepciune şi de har

Iar când ochii îmi fugeau de la Scriptură,

Mă-ndreptai c-un liniar!



Până-ntr-o dimineaţă,

Când ai intrat în clasă ca şi nevăzut

Şi mi-ai pus subiectele în faţă

Ca să-mi dai lucrare...şi-ai tăcut!



La vederea lor am amuţit,

De-o durere ce în suflet m-a străpuns

Şi-am întrebat c-un glas stins şi răguşit:

De ce Doamne?...dar n-am primit răspuns!



Şi-acolo-n mijloc de probleme...

Îmi doream atât de mult să îmi vorbeşti

Înţelegând apoi de la o vreme,

Că la extemporale...nu şopteşti!



Dar dintr-o dată m-am calmat,

Ştiind că lucrezi în încercare,

Şi-n tăcere-ai început să faci curat

Ca s-absolv cu notă mare!



~Amin~