Poezie Amar

Un număr lung de zile reci

Şi-a visului pasiune,

Te urmăresc când în viaţă treci

Prin grea deşertăciune...



Un somn adânc de chin amar,

O piatră grea pe suflet,

Mereu apasă pe cântar

În tot acest scurt umblet!



Când cauţi zâmbete-n zadar

Şi nu găseşti, doar ură,

Şi fericirea-i un calvar,

Un nour în făptură!



E totul doar un fum prea greu,

Un val ce moarte-aduce!

Veghează oare Dumnezeu

A noastră prea grea cruce?



Veghează, da! Însă-ntr-un mod

În care nu-nţelegem.

Şi toţi ne prindem în năvod,

Murim în fărădelege...



Dar tot avem un Salvator:

Hristos! El, Pomul Vieţii!

Ne întăreşte iubitor

În pragul tinereţii!



Şi ne conduce pe-al Său drum,

Pe calea Lui cea dreaptă!

Iar totul e să vrem de-acum,

A fi-n a Lui armată!