Poezie Suprema judecată

Da, va fi o judecată pentru-ntreaga omenire

judecată ce nu ştie harul, nici îngăduinţa,

care va turna din ceruri, fără nici o părtinire,

adevărul şi dreptatea, condamnându-ţi necredinţa.



Vei vedea desfăşurată toată viaţa-n trup trăită,

norul gândurilor tale - roditoare sau deşarte

şi prilejuri de-a te smulge din a laţului ispită

şi pe tot atât refuzul de-a te mântui din moarte.



Cum în raza de lumină, mii şi mii de corpi se-arată,

astfel vei vedea păcatul în lumina orbitoare,

când năframa de pe ochii tăi atunci, va fi luată.

Cât de orb ai fost în viaţă, de-ai putut să-i dai crezare?



Vei vedea ca niciodată, limpede tot adevărul:

Slava cerului, cununa, îngerii cântând mărire...

şi pe tronul ca safirul va şedea JUDECĂTORUL!

Ce-ai să faci, când întâlni-vei arzătoarea Lui privire...?!?



Cu cât dragostea de Tată te-a vegheat cu ocrotire,

cu cât harul şi-ndurarea ţi le-a dat cu bogăţie,

iar tu ai rămas acelaşi, în aceeaşi împietrire,

cu atât mai fără milă vei plăti în veşnicie.



Dacă Mirele iubirii a ajuns ca să condamne

cinci fecioare, aşteptându-l fără untdelemn în vase,

oricât au bătut în uşă implorând: "Deschide, Doamne!",

crezi că, aşteptând ca ele, înăuntr-o să te lase?







Dacă-ncepe judecata de la casa de-adunare,

dacă de la sfinţi începe mult temuta judecată,

câtă grijă în gândire, câtă grijă în umblare,

ca să te găsească ziua judecăţii fără pată!



Timpul lumii stă s-apună şi suspină-ntreaga fire,

Întunericul acuma e mai greu ca niciodată.

Tu întoarce-te la Domnul, la întâia ta iubire,

ca să poţi sta în picioare, la suprema judecată!



Da, va fi o judecată pentru-ntreaga omenire

judecată ce nu ştie harul, nici îngăduinţa.



Numai fiii-ndreptăţirii prin a Fiului iubire

vor primi în cer răsplata, dacă şi-au păzit credinţa.