Poezie Îţi scriu prieten drag

Îţi scriu prieten drag azi o scrisoare...

Deşi nu te cunosc, mi-eşti ca un frate,

Mă sprijineşti de-acol´din depărtare,

În tot ce faci simt dragostea-arzătoare,

Ce în tăcerea ei, le spune toate.



Mai mult vorbeşte apa din izvoare

Şi lacrima ce cade pe sub gene

Şi mult mai mult cântarea-n adunare,

Genunchi ce se proştern în adorare,

Mai mult chiar decât sangele în vene.



Cine să-mi ştie-amarul şi durerea

Şi cui să-i spun de oful meu de-acum?

Am căutat în oameni mângâierea,

Am alergat, mi-am risipit averea

Şi am găsit doar amăgiri şi fum.



Nu am ştiut că-n lumea trivială,

Eu mă confrunt cu zborul sau declinul,

Am fost zdrobit de sărăcie, boală

Şi am ajuns ca o tipsie goală,

Ca un pocal ce ţine-n el pelinul.



Dar am găsit pe drumul de pierzare,

La o răscruce-un Om cu chipul blând,

Avea-n privirea Lui raze de soare,

Ce răspândeau lumină şi splendoare

Şi am căzut în faţa Lui plângând.



Mi-a spus înduioşat:”Eu sunt Cristosul,

Ce a murit pe cruce pentru tine!”

O iartă Doamne astăzi păcătosul,

Sunt un pribeag ce a căutat folosul,

Îndură-Te, Te rog, astăzi de mine!



Da, prieten drag, îţi scriu să iei aminte,

Să nu te laşi atras de strălucire,

Căci răul nu-ţi vorbeşte prin cuvinte,

El tace şi aruncă-n tine ţinte,

Prin bani, desfrâu, te-atacă fără ştire.



Sau poate crezi că pentru tine-n viaţă,

Nu se aplică nici-un decalog,

Nu te-amăgi, exista o prefaţă,

Există-un început şi-o dimineaţă

Şi în final de-asemeni, epilog.



13/07/11, Barcelona