Poezie Dumnezeu...în viaţa mea!

Mă-ntorc acum cu gîndul la vremea ce-a trecut,

atîtea vorbe,fapte,din amintiri revin,

îşi cere fiecare în inimă tribut

aduc înviorare sau lacrimi şi suspin.



A fost cânva o vreme când viaţa pentru mine

era o alergare spre-un veşnic nicăieri.

Atâtea idealuri au devenit ruine

căci le doream atinse cu slabele-mi puteri.



Căutam mereu ceva ,ceva de ne-nţeles,

simţeam un dor ascuns cum mă ardea în piept.

În grele încercări o şoaptă mă ridica ades :

O!Vino fiica mea ,de-atâta timp te-aştept!



Şi a venit o zi,de Domnul sorocită,

când am păşit sfioasă în casa de-nchinare.

Era o lume nouă, prin dragoste unită,

o oază de lumină,de pace şi-adorare.



Ce calde simfonii s-au înălţat spre cer

când îngerii din cor şi-au început cântarea!

Parcă-mi vorbeau doar mie şi mă-ndemnau să sper

căci Domnul veşniciei aduce vindecarea!



Şi-atunci,în ziua aceea L-am cunoscut pe El!

Ma-nlănţuit iubirea-I cea fără-asemănare,

m-a curăţit în sânge Cristos Emanuel,

prin jertfa de pe cruce eu am găsit salvare!



Ce minunată-i viaţa când Domnul e cu mine!

Păşesc spre veşnicie cu-ncredere,mereu,

chiar de mai vin necazuri,şi lacrimi,şi suspine,

eu nu mă tem căci stâncă îmi este DUMNEZEU ! Amin!





Vulcan-Mary