Poezie La izvorul de sub stanca

1.Fiind cuprins de-o sete adanca,

M-am apropiat de-o stanca

Si,sub,ea cand m-am plecat,

Un izvor eu am aflat.



2.Un izvor cu pa vie:

Tocmai ce-mi lipsea si mie!

Si-am baut,si-am tot baut

Pana inima s-a-mplut.



3.Caci Stanca mie-mi zicea:

-Cine bea din apa Mea

Niciodata n-a insetata,

Caci izvor de apa vie

Inima lui o sa fie.



4.Si tot band cu-ncetisorul,

Iata c-aparu izvorul.

Tot curgand incet la vale,

Cresc mereu apele sale.



5.Iar cand ploaia cea tarzie

Cu-ai sai stropi de apa vie

Va umplea acest izvor.

El va trece prin ogor,



6.Tarana s-o umezeasca

Iar samanta sa-ncolteasca

Din ea sa rasar-apoi

Pomi cu roade,pomi de soi.



7.Cand Stapanul o sa vie

Si va trece iar prin vie

Sa Se poata bucura

Din rodul din via Sa.



8.Iar cu glasul Lui cel bland

Sa-L aud atunci zicand:

Robul Meu cel bun,e bine;

Credincios peste putine



9.Mi-ai ramas,traind in lume;

Peste multe te voi pune.

Cu talantii ce ti-am dat

Inca doi ai castigat...



10.Eu,nespus de bucuros,

Stand in fata lui Cristos,

Stanca mea si Domnul meu,

Il voi preamari mereu...



AMIN!!