Poezie Pe drum în jos, la Ierihon

Pe drum în jos, la Ierihon



Pe drum în jos, la Ierihon

Între tâlhari dac-am căzut,

Şi m-au prădat şi m-au bătut

Insinuând ’n-al lor jargon...

Puteri, pentrucă n-am avut,

Rămas-am jos, rănit şi slut.



S-a întâmplat pe acea cale

Să treacă un preot grăbit

De parcă nici nu m-a zărit,

Că mă aflam căzut în vale...

El n-avea treabă, că-s lovit

Şi-acei tâlhari m-au jefuit.



Nu s-a oprit deloc din drum

Şi mai departe, s-a gândit

Pe drumul în plan socotit

Că nu-i timp de stat acum,

Sunt alte treburi de-mplinit

Pân-soarele, n-a asfinţit.



Trecut-a, la fel, şi-un levit

Nepăsător pe lângă mine

Aflat în dureri şi-n suspine,

Dar şi-acesta, m-a ocolit,

De starea-mi fiindu-i ruşine,

De rănile, de sânge pline.



Dar un Samaritean, milos,

Din drumul său el s-a oprit

Cu milă spre mine-a privit,

Şi-apoi m-a ridicat de jos

La un han mare, a poposit

Şi vânătăile, mi-le-a-ngrijit.



După aceasta, la plecare

I-a dat pentru adăpostire,

C-a putut s-ofere îngrijire,

Hangiului, pentru cazare

Doi lei, plin de mulţumire

Pân-se va-ntoarce la venire.



Şi i-a zis să mă-ngrijească

Cu toată atenţia-n ardoare

Până voi merge pe picioare,

Că totul avea să plătească

Din ce va fi să cheltuiască,

Pân-la completa vindecare.



Flavius Laurian Duverna

24 septembrie 2012