Poezie Toţi s-au depărtat

TOŢI S-AU DEPĂRTAT...



Toţi s-au depărtat de mine

Doar Tu, Fiule,-ai rămas

Glasu-Ţi dulce mă susţine,

Şterge grijuri şi suspine,

Mă ridică din impas.



Toţi mi-au spus cu voce tare

Că n-am loc în cercul lor

Dar iubirea-Ţi arzătoare

Îmi produce uşurare

Chiar de-aş fi într-un cuptor.



C-au decis să mă alunge

E un act ce-l pot uita

Suflul Tău divin mă unge,

Harul-Ţi minunat mi-ajunge

Nicicând nu-l voi lepăda.



Când alături eşti şi mergem

Pe cărare amândoi

Flori din încercări culegem

Şi apoi cântări alegem

Să ne mângâie-n nevoi.



Nici o grijă nu răsare

Când vâslim spre ţărm cu zel

Nimeni...nimeni nu e-n stare

Să răstoarne barca-n care

E prezent al jerfei Miel.



Ca torentele montane

Lovituri vor mai veni

Unii vor planta capcane

Dar de-ar pune milioane

Braţul Tău mă va păzi.



Toţi au dat cu pietre grele

Şi-au fost răni ce-au sângerat

Dar s-au transformat în stele

Căci Ţi-ai pus mâna pe ele

Şi, pe loc, m-ai vindecat.



Nimeni nu e ca şi Tine

Când mi-e greu mă sprijineşti

Mi-ai făcut atâta bine,

Îmi dai fericiri depline

Şi-mpliniri dumnezeieşti.



gc/30 Iunie, 2011