Poezie Eu Te iubesc!

Prov.3:5-6



Eu Te iubesc o, Domnul meu, cu-ntreaga mea fiinţă,

De când Te-am cunoscut, de-atunci, eu umblu prin credinţă,

Nu caut să văd, nu cercetez în stele şi în soare,

Mă-ncred doar în Cuvântul Tău şi-n slava viitoare.



De câte ori nu înţeleg, găsesc în Cartea Sfântă,

Răspuns la tot ce e ascuns în mintea mea cea strâmtă,

Deşi e greu, aleg să cred şi mă încred în Tine,

Înţelepciunea Ta-i mai sus de tot ce e în mine.



Mai ştiu o, Doamne că doar Tu mi-ai înţeles durerea,

Când părăsit eram de toţi, adus-ai mângâierea,

Cu glasu-Ţi blând şi şoptitor mi-ai spus: “Tu nu te teme,

Eu sunt, am fost şi-oi fi mereu, cu tine-n orice vreme!”



Împrejurări de foc vor fi mereu în astă viaţă,

Tot ce trăiesc e un mister, e ca un fir de aţă,

Un nod aici, o încercare şi-o cumănă amară

Şi cate noduri vor mai fi în lumea de ocară...



Dar Te iubesc o, Domnul meu, cu-ntreaga mea fiinţă,

Eşti tot ce am putut visa, eşti crez şi eşti ştiinţă,

Se bate lumea pe doctrine, pretinde-nţelepciune

Şi nu zăreşte scânteirea în umbra de tăciune.



Da, Domn Preasfânt, eşti o Minune, eşti Adevăr şi Viaţă,

Tu eşti Lumina-n întuneric, o Stea de dimineaţă,

Fiorul dragostei eterne mă-nvăluie şi-Ţi spun,

Preaînălţat să fii deapururi, iubitul meu Stăpân!



Paiaţe se perindă-ades şi râd cu-nverşunare,

De crezul meu, dar nu mă tem... Tu eşti a mea salvare!

Prin Duhul Tău eu am primit imensa bogăţie,

Un loc în cer, un nume nou şi nu îmi ceri simbrie.



Nimic nu-mi ceri... mi-ai spus ades: ” Ţărâna e ţărână,

Din ea te naşti, în ea te-ntorci, nimic n-o să rămână

În urma ta, doar duhul tău, ce ţi l-am dat cândva,

Se va întoarce-n veşnicie, ia seama, nu uita!”



Aşa că Doamne, încă-o dată Îţi spun, că Te ador,

Eşti însăşi răsuflarea mea şi dac-o fi să mor,

Eu ştiu că nu se va sfârşi trăirea-mi ne-nsemnată,

Tu mi-ai promis, “Vei fi în cer, cu mine lângă Tată!”



09/07/11, Barcelona