Poezie Apa vie (1)

Din zori de dimineata Doamne,

Spre Tine fata imi indrept.

Te caut in ruga sfinte Tata

Azi glasu-ti scump eu il astept.



La fel cum cerbul isi doreste,

Ca din izvor de sus sa bea,

Asa si sufletu-mi tanjeste,

Ca din izvoru-Ti sfant sa ia.



Te caut si toata ziua Doamne,

Te caut, te caut, iar si iar

Caci in pustiul lumii acestea

Eu scumpe Tata simt ca ard.



Ma arde-n piept o sete sfanta,

Dupa ce-i bun si ce e drept.

Si voia Ta vreau sa o caut,

Si glasul inspre cer indrept.



Astept si caut in rugaciune,

Un strop din apa Ta sa beau

Si strig ca Samson inspre Tine

“Da-mi apa Ta, din ea sa beau!”



Mi se framanta-n rugaciune,

Tot duhul Doamne, tot,

Si strig eu iarasi inspre tine,

„Unde-i izvorul? Nu mai pot!“



Tot inlauntrul imi tanjeste,

Oh, dupa apa Ta de sus.

Si strig din nou in rugaciune

Cu suflet plin de-amaraciune,

“Da-mi apa Ta, o, scump Isus!”



Din nou, eu, seara inspre Tine,

Spre cer o scurta ruga-ndrept.

Si adorm apoi in pace

Eu apa Ta cea vie o astept.



Ah, sfinte Tata bun si tare,

E-asa de greu de-naintat.

Pe-a vietii Tale sfinte cale,

Spre cerul sfant si minunat.



Acum, in noaptea cea tarzie,

Plecat, l-al inimii altar,

Astept ca apa ta din cer sa vie,

Sa-mi ude-ncet a vietii glie,

Si viata ca sa am eu iar.





Dornesti 07.07.2011