Poezie Din iubirea de mamă

Am adus copii pe lume,

Nu la vremea de credinţă,

Atunci când n-aveam un nume,

Şi nici timp de pocăinţă.



Două miele,trei mieluţi,

Dintr-o dragoste fierbinte,

I-am crescut,pe toţi mândruţi,

Doar cu-amele dulci cuvinte.



Greul l-am uitat curând,

Azi privind la ei în grabă,

Mă-ntorc mereu în gând,

Şi-i zăresc,aşa de-o şchioapă.



Zburdându-şi copilăria fără gânduri,

Şi-alergând,prin anii pubertăţii,

Şi-au făcut de-acuma planuri,

Cum să calce-n ani tinereţii.



Timpul galopând, i-a maturizat,

Griji,probleme multe au mai venit,

Şi-au făcut din ei ceva nesemnificat,

Obiecte reci şi fără de un definit.



Azi îi privesc,cu mare întristare,

Acum,când le vorbesc de Dumnezeu,

Cu ochii ce privesc,cu-atâta nepăsare,

Lăsându-şi la vedere,inimi de Ateu.



Dar din iubirea mea,cea mare,

Mă rog...Ai milă Domnul Meu de ei,

Tu iartă-I,cu marea Ta îndurare,

Şi cu iubire... fă-i Tu, copii Tăi.



E rugăciunea sfântă,care-mi vine,

Din inima fierbinte,care-mi plânge,

Că nu Te-am,cunoscut mai din-nainte,

Regret şi totu-n mine azi se frânge.



Dar ştiu,căci numai Tu mă înţelegi,

Şi căci la Tine,găsesc eu alinare,

Blestemul celui rău Tu îl dezlegi,

Şi-mi chemi curând,copii la Salvare.



Îţi multumesc,la anii bătrâneţii,

Căci Tu,de mine Te-ai mai îndurat,

Că m-ai curăţat,de păcatele vieţii,

Cu Sângele-Ţi Sfânt,că mai spălat.





Amin,Amin !