Poezie Vis (1)

Pe copacu-ncărcat tot în muguri

Aş visa să răsară frumos

Nu puzderii de roade şi struguri,

Nici frunzişul şoptind mătăsos,



Ci-aş dori ca din orişice colte,

Nesfârşite-n Credinţă de vii

Spre-nălţarea senină a boltei,

Să se-avânte aripi azurii.



Necătându-şi un ritm cu o rimă

Ori vre-un glas orator-vorbăreţ,

Să recite poezia sublimă

Pentru zborul lor fără de preţ.



Orice slovă le-a fi-n mulţumire

Că n-au strâns doar rugină în nopţi,

Ci-n cuvinte trăite-n Iubire

Se ridică din starea de morţi.



Traiul lor doar cu zbor să declame,

Iară viaţa să vadă pătruns

Cum le cresc grijuliile palme

Şi le-nalţă de sus în mai sus.