Poezie Ne place crengile sa ni le-ntindem

Ne place crengile sa ni le-ntindem,

Dar neglijam adesea radacina;

Spre laudele oamenilor tindem

Si ne-ntristam cand ei ne sting lumina.



Dar peste pragul odaitei noastre,

Nu intra nici o soapta omeneasca;

Stam doar cu Cel ce-i mai presus de astre

Si-adanc sorbim din pacea Lui cereasca.



Secretul unei vieti imbelsugate

E camaruta tainica, desigur.

Acolo timp si spatiu sunt uitate;

Il vad, l-ascult si stau cu Domnul singur.



Acolo nu sunt forme reci, nici mituri,

Si nici simboluri scrise omeneste;

Acolo-i templul tainic fara rituri,

Si-al Slavei sfesnic pururi straluceste.

Amin.