Poezie Rugaciunea (5)

Rugaciune, sfanta rugaciune,

Tu faci minuni si azi pe-acest pamant,

Pentru toti care traiesc in lume

Si te poarta mereu, mereu in gand.



Rugaciune, numai tu esti cheia

Ce deschizi o poarta spre vesnicii.

Rugaciune, doar tu esti aceea

Ce rezolvi dorintele celor vii.



Si doar tu ii vorbesti lui Dumnezeu,

Despre toate neajunsurile,

Chiar si suspini cu lacrimi cand e greu

Si strigi, pana ai raspunsurile.



Rugaciune, viata sufletului,

Ce-l hranesti bine-n fiecare zi,

Cu speranta-n vremea sfarsitului,

Cand lumea intreaga se narui.



Esti puterea mare a omului,

Ce stai chiar la-ndemana oricui

Si te inalti la tronul Domnului

Netradand secretele chiar nimanui.



Rugaciune, asta e viata ta,

Astepti ca cineva sa te-nalte,

Sa poti in graba a te ridica,

La tron, dincolo de multe astre.



Si-ai vrea sa fii mereu inaltata,

Chiar din inima, Duh si adevar,

In odaita, usa incuiata,

Prin credinta, smerenie, mister.



Si-Acel ce aude toate cele,

Ce se petrec pe pamantul batran,

Va auzi ruga ta omule

Si-atunci cand ai facut-o doar in gand.



Rugaciunea ta nu se intoarce

Fara un raspuns de la Dumnezeu,

Chiar daca si mintea multe coace

Si nu intelege raspunsul sau.



Cand tu te rogi, vorbesti doar Domnului,

Lumea accepta filozofia,

Dar cand Domnul vorbeste omului,

Lumea nu-I mai crede profetia.



Oamenii nu cred ca Domnul are

O putere, care e Duhul Sfant

Si azi comunica cu oricare

Oriunde ar fi pe acest pamant.



Si Diavolul are a lui duhuri,

Ele au impanzit acest vazduh,

Nu le putem birui cu trucuri

Doar prin rugaciuni Celui vesnic sfant.



Rostiti rugaciuni si-n vreme buna,

Ca vrasmasul sa n-aiba de cules,

Ca se preface inger de lumina

Sa amageasca si pe cel ales.



Doamne, da putere sa ne rugam,

In fiece zi, intodeauna

Si invinsi nicicand sa nu ne lasam

Biruinta s-avem ‘totdeauna.