Poezie Gustare cu saţ

Gustare cu saţ





Se ia un om dintr-o grădină,

Cu multă dragoste şi har

Şi se curăţă de murdării şi tină

Prin sângele ce-a curs în dar.



Se-adaugă şi-un drob de sare

Cu lumină din Cuvânt...

Şi-apoi se pune în mâncare

Ca să dea un gust plăcut şi sfânt.



Se storc şi multe lacrime ce dor,

Ca ingredientele să se călească

Iar la urmă se presară bucurii fără de nor,

Până-ncep să rumenească.



Se fierb în foc încins şi mare,

Să fie de un bun prinos

Ca în aburul ce ridica-se va în zare,

Să simtă toţi mireasma lui Hristos.



Se serveşte doar fierbinte,

Pe stomacul gol sau plin

Ca să pună-n gardă orice minte,

De pofta şi ispitele ce vin!



Dintr-un meniu cu-atâtea feluri de mâncare,

Alege cu înţelepciune ce serveşti...

Dar mai mult de-atât, pune-ţi întrebarea:

Ce gust ai, acolo unde eşti?



~Amin~