Poezie CUM L-AM AFLAT PE ISUS -Visul care se repeta

CUM L-AM AFLAT PE ISUS

Visul care se repeta





Stiu, eu Te-am parasit, prin toate, am trecut

Si am gustat, amarul intreg, de pe pamint

M-am lasat pacalita de Cel rau, si-am crezut

C-am sa razbesc, doar EU,si acuma, unde sunt ?



Si toate le-am platit, pe rind, tot cite una

Satan, m-a atacat, in toate ce putea

Acum, daca mi-ar da chiar soarele si luna

Nimic, din ce-mi ofera, nu as mai accepta



Am revazut himera, iluzia desarta

Ce m-a facut sa plec de linga Domnul meu

Cad in genunchi, plingind, Isuse, Tu ma iarta

Vreau sa fiu, iar cu Tine, oricit ar fii de greu



Chiar de ma pui in probe, de sabii si de foc

Tie, ma voi ruga, ca sa imi dai putere

Sa mai fiu fara Tine, eu nu as vrea de loc

Alina-mi suferinta, alina a mea durere



Si mii de intrebari, imi napadesc, gindirea

Oare, ma poti ierta, mai vrei sa ma primesti ?

Ai mai putea, din nou, sa imi accepti iubirea,

Ca sa fiu fericita si Tu, sa ma iubesti



Ma obseda, un vis si chiar des, il visam

Eu, intr-o gara mica, care parea pustie

Iar eu statea acolo si ceva, asteptam

Era un tren, de noape, ce trebuia, sa vie



Era ultimul tren ce mai trecea, prin gara

De nu urcam in el, altul, nu mai venea

Si ma gindeam Isuse, putea-voi, oare iara

Chiar si-un vagon la urma ca sa pot apuca ?



Tirziu, in noaptea neagra, sa vad lumini pe sine

Eu, tremur ingrozita, singura-nfricosata

Este, ultimul tren,ce acuma, doar, mai vine

Daca, ma pot urca, simt ca voi fii salvata.



Imi tremura tot trupul, mintea, mi-e concentrata

Trenul ajunge-n gara, dar, parca nu se-opreste

Nu-i nimeni pe peron si nimeni, nu asteapta

Ma vede cineva...si trenu-ncetineste



Mi-adun, toata puterea si alerg disperata

Inima-n piept, mi-aud, simt ca ma prabusesc

Daca il pierd acum, nu-l mai prind, niciodata

E ultimul vagon...scara, o nimeresc.



Si cad pe pardoseala de lemn, negiluita

E ultimul vagon, din trenul Mintuirii

Cu gura-n lemnul aspru,eu pling, sunt fericita

Este ultimul ceas, e ceasul ispasirii.



Ca hotul de pe cruce, care in ultimul ceas

Pe Domnul, l-a aflat si pe loc, l-a primit

Vremea-i atit de scurta, doar clipe au ramas

Harul, va fii luat,totul, va fii sfirsit.



Stiam ce-nseamna visul, am inteles pe loc

Isus al meu iubit, inca ma astepta...

Eu, trebuie sa las totul, sa nu regret, de loc

Ochii, sa-ndrept spre ceruri, sa am iertarea Sa



Iar, uneori credeam, ca poate, n-are rost

El, nu ma va ierta, pentru ca L-am tradat

Ma framintam plingind, tineam cite un post

Domnul, nu respundea, parca, n-a ascultat



Ba, auzeam o voce, care-mi spunea soptit

Sa-mi vad de viata mea, eu nu pot fii iertata

Nu voi primi raspuns, degeaba, m-am smerit

Si nu voi fii, iertata, de Domnul, niciodata.



Satan, lupta cu mine si cu familia mea

Prin accidente grele, copiii, mi-a trecut

Eu, ma luptam cu el, dar n-aveam, forta sa

El, ma lovea la tinta, in ce iubeam, mai mult



Si ani la rind, rapusa de el, batjocorita

Cind, incercam sa ies, putin la suprafata

Primeam, o lovitura, iarasi eram trintita

Si ma luptam cu forta, sa fug de a lui fata



Am inteles ca lupta, aceasta, nu e dreapta

Si nu doresc, nimic, doar sa fiu cu Isus

E inegal, sa lupti cu cel care asteapta

Prin orisice tertip, sa te vada, rapus



N-are mila de om si numai rau, ii vrea

Si-alege orice cale, ca sa il cucereasca

In Focul vesniciei, doreste ca sa-l ia

Si-ntreaga omenire, vrea sa o nimiceasca.



amin