Poezie Alergări deșarte

Trupului îi dăm de toate

Sufletului mai puțin

Chear de-amenințat de moarte

Este el de cel străin



Ne încredințăm în mîna

Celui ce pe din afară

E capabil ca să pună

Multdorita lui ocară



Sufletul îl alinăm

Nu cu alifie sfîntă

Ci în lume îl purtăm

Unde rana-i mult adîncă



Ne privim unul pe altul

Și vedem în ochi doar pai

Nu și bîrna, și păcatul

Ce s-au pus în drum spre rai



Alergăm mereu spre slava

Ce produce dependență

Nu de D-zeu ce-i Tatăl

Ci de-a lumii suferință



Sunt atîtea astăzi piedici

Ce le-am transformat în munți

Căci a omului azi predici

Doar ne gîdelă pe mulți



Prorociea-i neglijată

Și de sus ne uităm toți

Nu vedem haina pătată

Ce ne-a transformat în hoți



Doar profitului bănesc

Ne-nchinăm neîncetat

Harul azi Dumnezeesc

E îmblare de uitat



Vrem să fim în veșnicii

Da, vom fi neapărat

Nu se știe, cu cei vii

Căci trăirea-i doar păcat



Crucea doar la gît se poartă

Și iertarea se plătește

Nevăzînd, că cel ce iartă

Buzunarul ni-l golește

***

Fiți atenți azi oameni buni

Căci venirea e aproape

Se mai știe-n noi cărbuni

Care luminează-n noapte



Cercetați-vă trăirea

Și-ntrebați-vă mereu

Scopul este mîntuirea

Jertfa-i pentru D-zeu



De n-avem aceste lucruri

Azi ca țintă a trăirii

Este timpul din buclucuri

Să ne scoatem pasul firii



Să strigăm iarăși la Domnul

Ca iertare să ne dea

Să-ndreptăm din noi azi omul

Înspre mîntuirea Sa.



Amin!