Poezie Fericire (2)

Palmul 32:1,2 “Ferice de cel cu faradelegea iertata, si de cel cu pacatul acoperit; ferice de omul caruia nu-I tine in seama Domnul nelegiuirea...”



Fericire



M-ai fericit cand m-ai ales din lume

Sa fiu copilul Tau, dintre multimi…

Cand gandul Tau m-a cautat anume,

Si glasul Tau strigatu-ma pe nume,

Sa caut Fata Ta, spre inaltimi…



M-ai fericit cand Te-am gasit la cruce,

Si-ai luat pacatul meu asupra Ta;

Cand am simtit iertarea Ta cea dulce

Si Duhul Tau Cel Sfant, cum ma conduce

Ca sa traiesc pentru Imparatia Ta.



Ma fericesti in orice zi, Parinte

Caci sunt, nemeritat, copilul Tau

Si ruga mea o iei mereu aminte,

Iar cand gresesc, ma ierti din nou, si simte

Iubirea Ta deplin sufletul meu.



Ma fericesti cand imi deschizi Scriptura,

Si luminezi intreg launtrul meu;

Cand pot eu, limitatul, creatura,

Prin Duhul Tau, sa-mi depasesc natura,

Si sa Il inteleg pe Dumnezeu.



Ma fericesti primindu-mi inchinarea,

Asa de imperfecta, cum e ea;

Pastrandu-mi bunatatea si-ndurarea,

Si neprivind nicicand la limitarea,

Ci la iubirea din inima mea.



Ma fericesti, ca ma indrepti spre bine,

Cand vezi ca sunt spre rele ispitit;

Ca Duhul Tau, Ce locuieste-n mine,

Ma va conduce, pan-ajung la Tine,

Unde voi fi de-a pururi fericit.



Grace, Dublin, 28.06.2011