Poezie Prin mila Lui

Prin mila Lui



Am capatat indurare, doar prin mila Lui.

Si am primit iertare prin indurarea Lui.

Am devenit crestin prin a Sa iertare,

Si multa bucurie mi-a dat prin indurare.



Am capatat lumina prin al Sau Cuvant,

In clipa cand un glas ma-nvaluia in vant.

Si de puterea vraji, eu am scapat voios,

Stiind ca numai Domnul m-a ridicat de jos.



Eu plin de slabiciune, El sfant imaculat.

Eu floarea fara apa de El am fost udat.

Si inca ma mai uda si nu ma da deoparte,

El este stanca mea ce-L vreau pana la moarte.



Atatea am sa-i spun si sa-i pun la picioare,

Cuprins de valuri grele e singura salvare.

Ridica doar o mana si face doar un pas,

Ce imi da siguranta in fiecare ceas.



E-al meu ca o comoara ce vreau sa o pastrez,

Ma simt bogat in versuri ce i Le-naintez.

Dar nu sunt la marirea iubirii cand veghez,

Si vin plin de rusine jos cand ingenunchez.



Si-mi pun fara-ndoiala increderea in El.

Dorind sa nu ma lase sfantul Emanuel.

In clipa cand spre ceruri va fi sus ridicata,

Sa fiu si eu alaturi de ceata insemnata.



Ce va strabate cerul spre paradisul Sfant

Si sa ii cant doresc ca si pe acest pamant.

Lumina Lui ma scalda si imi da alinare,

Si razele de har se lasa in lucrare.



Cum simt a Lui putere cum stiu ca e cu mine,

Cum face un loc azi aproape sus la Sine.

Slavesc a Sa-ndurare, si laud numele Sau

Ca nu-i nimeni ca El aici in empireu.