Poezie zile negre

Nu pot opri, nu pot surpa

Ce arde-n sufletu-mi stingher

Un foc aproape sfasietor

Un dor ce nici nu-l inteleg



Departe-s clipele frumoase

Aproape nu le mai zaresc

Un val intuneca privirea-mi

Si-mi ia puterea sa zambesc



De multe ori ma simt chemata

Pe tarmul unui dulce vis

Dar mi-este teama ca-nc-o data

Al fericirii drum e-nchis



Sperante moarte ma-nconjoara

Si-n cioburi ma lovesc mereu

Plangand, accept iluzii slabe

Ca sa-mi hraneasca golul meu



Amare ganduri doar atata

In loc sa usce amintiri seci

Ele perinda-n mintea-mi goala

Doar sa-mi ofere visuri reci



Ma dor clipele luuungi si grele

Momentele-n care suspin

Ele-mi apasa greu pe rana

De unde sa primesc alin?



In al fiinte negru-adanc

Al asteptarii chin doar sapa

Lasand mereu lacrimi fierbinti

Si taine ce raman uitate…



De ce dragostea infocata

Mai arde-n inima-mi trudita?

Au toate-un rost pe lumea asta?

Pentru-al meu bine-s randuite?



Ma doare..ca nadejdea scade…

Inaintez prin vant si ploi

Privesc spre ceea ce m-asteapta

Catre un tarm cald, fara nori…



Nu voi ceda chiar daca suferinta

Mereu imi taie din avant

Caci intr-o zi zbura-voi catre casa

Si voi uita de-acest amar pamant!