Poezie CUM L-AM AFLAT PE ISUS -Tradarea

CUM L-AM AFLAT PE ISUS

Tradarea





Viata, mergea-nainte, noi doi, pe baricade

Omul ce sot, mi-ai dat, era un luptator

Dar, asa cum e omul, se-mpiedica, mai cade

Dar, ajutat de Tine, devine-nvingator



Iar cei patru copii, ce-n viata, I-ai unit,

Au crescut maricei si s-au acomodat

Ca sa razbata-n viata, erau de neclintit

Si se simteau, toti patru, ca frati adevarati



Ma straduiam, sa fiu o mama, adevarata

Sa-i cresc pe toti la fel si sa-i ajut, cit pot

Ca nu i-am nascut, eu, sa nu simta vreodata

In inima mea noua, ei au cu totii, loc



Si ca-n orice familie, cu bune si cu rele,

Copiii mei, cresteau din zi in zi, mai mult

Ma straduiam sa-i apar, de lucrurile grele

Si vreme imi faceam, probleme sa le ascult.



Mergeam la adunare si eram fericiti

Desii, ne era greu cu o familie mare

Chiar cu putinul zilnic, noi eram, multumiti

Si la al nost, Isus, noi ne rugam, mai tare



Puteam sa vad mai bine, tot ce nu am stiut

Si-acum, intelegeam, clar, Harul, ce-am primit

Vedeam atitea lucruri, care nu le-am crrezut

Si, m-am convins, ca omul, poate fii fericit.



Probleme des aveam, simteam ostilitate,

Si cei din jur, cu ura, adesea, ne priveau

Intimpinam, vadit, prea multa rautate

Si fostii nostrii prieteni, acum, ne ocoleau



Dar asta, nu conta, noi te aveam pe Tine

Si-n toate noi faceam, doar sfinta voia Ta

Simteam in casa noastra, un sentiment de bine

Un Duh curat, de pace, care ne mingaia



Si pacea mult rivnita, inima, imi cuprinde

Si de vin incercari,la Tine, ma gindesc

Cel Rau, sta tot la pinda, convins ca ma va prinde

Dar, ajutor, iti cer, si pling si ma smeresc



Credeam, ca de-s cu Domnul, de toate, voi scapa

Si calea netezita-mi va fii, spre Vesnicie

De greutati, probleme, ma voi elibera,

Dar, gindurile negre, din nou, aveau sa vie



Obstacole in cale, de peste tot, veneu

Chiar si copiii mici, stiau, ca sa urasca

Si pe ai mei copii, cu dispret, ii priveau

Si nu-ncetau sa-i bata, sau sa ii necajeasca



De atita rautate, eram prea ingrozita

Stiam, ca multa lume-L, uraste, pe Isus

Adesea-mi pierdeam calmul si eram prea mihnita

Si nu aveam credinta, asa cum Tu, mi-ai spus.



Poate, m-am prea grabit, ca sa fac Legamintul

N-am cugetat destul, si poate, m-am pripit

Cu gura, spuneam una, altul, imi era gindul

Na-m fost eu pregatita, ca sa te fii primit ?



Nu mai aveam odihna, mereu ma framintam

Erau grele-ncercari, eu nu le puteam, trece

Atita nedreptate, pe care, o vedeam

Eu, nu puteam sa fiu, indiferenta, rece.



Rabdarea si smerenia, era o grea incercare,

Iertarea, bunatatea, Domnul, ni le cerea

Pentru cel credincios, era marea testare

Aur, trecut prin foc,Domnul, asta dorea



Si am fost foarte slaba, cu gindul, ca nu pot

L-am parasit pe Domnul, eu am rupt Legamintul

Eram infricosata, plingeam, nu-mi gaseam loc

Eram nefericita, mi-am calcat, Juramintul



Eu, testul, l-am cazut, n-am ales fericirea

Am vrut sa scap de toate, de atita presiune

Iar sufletul meu plinge, n-am ales Mintuirea

Pe Domnul, L-am tradat, iar am ajuns, in lume





amin