Poezie Când privesc ceru-nstelat

Când privesc ceru-nstelat,

Luna frumos aşezată,

Mă gândesc la ce-ai creeat,

Şi î-Ţi mulţumesc,o Tată.



Noaptea,mii şi mii de stele,

Strălucesc pe cerul Tău,

Ziua,soarele zâmbeşte,

Mare eşti Tu Dumnezeu.



Munţi şi dealuri şi coline,

Îmbrăcate minunat,

Cu verdeaţă şi flori multe,

Ape de izvor curat.



Păsări frumos colorate,

Ciripesc în zborul lor,

Cântă frumoasă cântare,

Preamărind pe Creeator.



Florile-şi deschid petale,

Cu parfum ameţitor,

În frumoasa lor splendoare,

Îl laudă pe Creeator.



Şi pe noi, pe fiecare,

Tot Dumnezeu ne-a creeat,

După-a Lui înfăţişare,

Viaţă de la El ne-a dat.



Lui să-i mulţumim întruna,

Şi să-L adorăm nespus,

Căci El este Creeatorul,

Slavă Tatălui de sus.

Amin