Poezie CUM L-AM AFLAT PE ISUS - Copilaria

CUM L-AM AFLAT PE ISUS

Copilaria





Trista si amarita, mi-a fost copilaria

Pe toti, i-am incurcat, pentru ca m-am nascut

In casa noastra pacea si tihna, bucuria

Prea rar, au poposit, iar ai mei, nu m-au vrut



Prezenta-mi nedorita, vietile, le-ancurcat

Eram, ca si o minge, mereu de tot pasata

Si existind pe lume,pe toti i-am suparat

Si am crescut asa ...ici, colo, aruncata



Si toti imi reprosau, ca nu eram in stare

Sa fiu mai luptatoare si mult curaj sa am

Tot asta auzind, cadeam in disperare

Si orice-as fii facut, pe-ai mei nu-i multumeam.



Parintii separati, nu-mi ofereau iubire

Atit cit as fii vrut, ca sa fiu fericita

Traiam o stare rea, in vesnica mihnire

Ca orice copilas, doream sa fiu iubita.



Si am crescut asa, fara nici o speranta

Si fara ca sa stiu, ca am pe cineva,

Timida, vesnic trista si fara cutezanta

Dar, ceva in constiinta, mereu ma-ncuraja



M a indemna, sa rabd, supusa nedreptatea

Sa cred ca voi fii mare si toate s-or, sfirsii

Si-am inceput sa vad, ce calda-i, bunatatea

Si este, atit de bine, sa o poti, intilnii.



Eram, inconjurata de multa, rautate

Si toti nemultumiti si iritati, erau

In nici o imprejurare, eu nu aveam dreptate

Pe trupul meu, firav, toti nervii-si descarcau



Vroiau, sa isi gasesca, iubirea fiecare

Doreau alte familii, sa isi intemeieze

Dar, raminea problema, eu, unde voi sta, oare ?

Niciunul, n-ar fii vrut, sa se impovareze



Despre Isus, in casa, nu se vorbea, nicicind

De El, am auzit, de la copii, cuminti,

Stiam si eu ceva si-aveam, in al meu gind

Ca ingeri, sunt in cer si toti de acolo-s, sfinti



Asa credeam atunci, in a mea-nchipuire

Un cer curat si pur, cu ingeri intesat,

Si peste toti, stiam, ca sta plin de marire

Un Dumnezeu puternic, ce toate, Le-a creat



Dar, anii, au trecut si am crescut, mai mare

Vedeam ades copii, ce cu parintii, lor

Cu chipuri luminoase, mergeau la adunare

Ma furisam, s-ascult, cum toti cintau, in cor



Si eram fascinata, ce mult ei se rugau

Stigau spre Dumnezeu, plingind, adeseori

Si auzeam mereu, pe Isus, Il chemau

Cind auzeam "ISUS" ma cuprindeau fiori.



Pitita dupa garduri, cintari, am invatat

Si mai recunosteam si glasuri de copii,

Venind incet, spre casa,ades, m-am intrebat

De ce in casa aceea, eu, nu as putea fii ?



Totul era feeric si frumos luminat

Parca ingeri din cer, se auzeau cintind

Dar, toate au trecut, nici azi nu le-am uitat

Ciar dupa atitia ani,eu le mai port in gind.



Atuncea am crezut ca este Cineva

In cerurile-nalte ce poate sa iubeasca

Curioasa am aflat, de existenta Ta

Si firea mea dorea, mai mult sa te cunoasca



Si-am cautat o cale sa-mi fac tovarasie

Cu cei care stiam, ca te cunosc pe Tine

Vroiam, mai mult sa stiu,si ei sa-mi spuna mie

Ca ei, sa pot sa fiu,si sa imi fie bine.



In fasa s-au sfirsit, pioase porniri bune

Cind cei apropiati, gindul mi la-u citit,

Si mi-a fost interzis, de Tine, sa pot spune

Si pasul, spre credinta, parea aici sfirsit



Copil, fara speranta, am inceput sa fiu

Fara un tel in viata, mereu descurajata,

Acuma fiind in virsta, ca am gresit mult stiu

Si totusi, pe Isus...L-am, mai gasit, o data...



amin