Poezie Cand esti trimis...

Cand esti trimis…



Cand esti trimis sa cauti pe altii

Si sa-i aduci la Dumnezeu,

Atunci si-n fruntea lor se cere,

Si-n urma lor sa fii mereu.

Sa fii si-n frunte indrumandu-i

Si-n urma sa-I ajuti pe toti.

-Stapan poti fi oricum la oameni,

Parinte doar asa le poti.



Cand esti trimisul mantuirii,

Atunci tu trebuie sa stii

Sa treci prin tot ce-ai tai pot trece,

De la batrani pan-la copii,

Si-n orice stari pot ei s-ajunga,

Tu sa le simti, sa le traiesti,

Ca de la starea lui, pe-oricare

Spre Dumnezeu sa-i stralucesti.



Sa fii mai ‘nalt ca cel mai vrednic

Si mai prejos ca cel mai mic,

Sa fi desavarsit cu-un mester

Si-ncepator cu-un ucenic,

Sa poti sa-nveti pe-un sfant lumina,

Sa poti sa gemi cu-un pacatos,

De la nivelul sau, pe-oricare

Sa-l nalti mai sus, pan-la Hristos.



Sa stii trai si-n stari inalte

Cum numa-n ceruri se traiesc

Si-n stari ce pot trai doar porcii,

In cel mai josnic fel lumesc,

Sa canti cum numa-n rai se canta,

Sa plangi cum plang doar cei din iad,

Spre-a da avant la cei ce zboara,

Spre-a da curaj la cei ce cad.



Nu poti fi prieten si parinte

Si frate si indrumator

Cand nu poti sa te faci asemeni

Cu suferinta tuturor,

Ca de la starea lui pe-oricare

Pan-la Hristos sa-I duci pe toti.

-Orice poti fi oricand la oameni,

Parinte doar asa le poti!...



Amin