Poezie De nu erai cu mine, Doamne

De nu erai cu mine, Doamne,

De partea mea în al meu trai,

Ce-ar fi ţărîna fără Tine?

Un strop de tină... sau un pai...



Dar Tu ai fost a mea scăpare,

Şi Tu din groapă iar m-ai scos

De aceea vreau să-Ţi dau onoare

O! scump Samaritean milos!



Mă uit la urma cea din vale,

Şi la cît bine mi-ai făcut

Şi vreau s-aduc şi eu osanale.

Căci ne-ai lăsat din ceruri, scut.



Îţi mulţumim că ne-ai dat apă,

Şi-avem atîtea bunătăţi

Şi ne-ai fost scut, şi călăuză

Prin mari şi grele greutăţi.



Îţi mulţumim că mîna-Ţi sfîntă

Şi pe cei dragi i-a ocrotit

De la acei micuţi din braţe,

Până la dragii lor părinţi.



Îţi mulţumim de-atîtea roade

Ce le-a rodit grădina mea

Îţi mulţumim de sănătate,

Şi de puterea de-a ierta.



Îţi mulţumim căci la Golgota

Cînd sus pe cruce Tu ai stat,

Acolo-n palma perforată,

Şi al meu nume l-ai săpat.



O! ce-ndurare să ai harul

Să fii dintre cei mulţumiţi

Atîţia îşi plîng ades - amarul,

Şi sunt mereu nefericiţi.



Tu, care asculţi de mulţumire

Cum cîntăreşti harul adus?

Tu înţelegi deplin valoarea

De ce pe cruce-a stat Isus?



L-ai pus pe El la cîrma vieţii,

Sau valul lumii te-a răpus?

El bate-n zorii dimineţii

Ascultă glasul lui Isus!



Hai, mulţumeşte şi tu astăzi

Luptă să fii mulţumitor

Şi vei vedea c-atunci talanţii

Îţi dau ceva folositor.



Ce grea-i adesea mulţumirea

Ce-adîncă este şcoala ei

Şi de n-o-nveţi, - nemulţumirea

Ţi-aduce zilnic norii grei.



Să-I mulţumeşti de suferinţă

Sau de cuptoru-n care eşti pus

E greu dar este-o biruinţă

Dată din ceruri, de Isus.



E ancora care ne ţine

Mai treji în vremuri ce-or veni

O! mulţumeşte-te, se cere,

Atunci, şi tu vei birui.



Mai mult ca-o jertfă pe altar

Ai face de ai mulţumi

Şi multe binecuvîntări

Pe tine te vor copleşi.



Să-I mulţumim că ne-a dat ploaie

Să-I mulţumim de ce-am cules

Să-I mulţumim de sănătate,

C-avem auz, minte şi văz.



Să-I mulţumim c-avem o casă,

Un pat şi-o pernă căpătîi,

Şi pîine proaspătă pe masă,

E tot din harul Domnului!



Să-I mulţumim c-avem familii,

Şi copilaşii sunt cu noi

Şi în adîncile strădanii

Sorbim din harul Domnului.



De n-ai fi fost cu mine Doamne,

Doar Tu, un adăpost mereu,

În încercarea aceea mare,

Am fi rămas pustii şi goi.



Dar slavă Ţie, Doamne sfinte,

Căci numai Tu ne-ai ocrotit

De-aceea, azi la sărbătoare

Să scrii şi al meu "Mulţumesc!"



Să-mi strîngi şi lacrima din geană

Ce curge deseori şuvoi

Şi scriu şi ele ca o pană,

A mulţumirilor nevoi.



Să ne cuprinzi în unitate

Mai mult ca fraţi să ne iubim

Căci Tu ne-ai dat pe săturate

O! Doamne, cum să-Ţi mulţumim?



Rămâne-un har de mulţumire,

Să vină din cer peste toţi

În el să stăm şi azi, şi mîine,

Pînă în ceruri cu Hristos!

Amin