Poezie Spre dimineaţă

Spre dimineaţă



Era o dimineaţă ca de Mai...

Sub un cer albastru plin de Soare

Cu tril de păsărele şi flori de Rai,

De-o mireasmă-ncântătoare!





Şi doi miri aşteptau o binecuvântare,

În cel mai minunat decor

Iar bucuria le-a fost cu atât mai mare,

Căci Dumnezeu oficia căsătoria lor!





Până ce-a intrat neascultarea...

Furişată ca un şarpe,

Ridicând un zid cât zarea,

De fărădelege şi păcate.





Iar după tot ce-a mai rămas,

Dintr-un Paradis căzut...

Dumnezeu a pornit la pas,

Să caute ce era pierdut.





Şi-a găsit şi omul rătăcit,

Pe căi alese de-o inimă necredincioasă,

Dar pentru c-atâta l-a iubit

L-a scos din noaptea-ntunecoasă...





Nu cu aur sau argint,

Nu cu pietre scumpe sau mărgăritare

Ci cu preţ de sânge sfânt,

S-a plătit a lui răscumpărare.





Ca în zorii primei dimineţi,

Să ne-ntindă masă bogată...

Şi-nconjuraţi de frumuseţi

Să prânzim ca altădată!



~Amin~