Poezie Întoarcere din lume

Te-ai căţărat mai sus pe stânca vieţii

ca sa privesti superior,semeţ,

spre furnicarul mişunând în vale

uitând că măreţia are -un preţ.



Te-ai ridicat din gloata tremurândă

călcând cu-nverşunare pe destine,

cu mîini însângerate-ai construit

o citadelă numai pentru tine.



Din când în cănd ,mai pui câte-un bănuţ

în mâna ce se-ntinde cu ruşine,

şi-apoi te-ntorci din nou la viaţa ta

căutând să urci mai sus ,să-ţi fie tot mai bine.



Şi totuşi ,uneori,când noaptea se aşterne

şi pleoapele se-nchid pe ochii obosiţi

un glas din depărtare-ţi vorbeşte si te cheamă

trezind în amintiri uitate juruinţi.



Era cânva o vreme când Domnului slujeai

şi-ntreaga ta făptură ţi-ai pus-o pe altar,

dar te-a cuprins păcatul cu braţele-i hidoase

şi tot ce-a fost frumos se pierde în zadar.



Dar Domnul îţi vorbeşte.El încă te iubeşte,

şi-n visele de noapte îţi umple inima.

Atâta fericire şi pace te pătrunde

c-ai vrea să dormi de-a pururi în legănarea Sa.



Când zorii dimineţii timid îţi bat în geam

şi-o nouă zi începe pentru înteaga lume,

tu,îţi apleci genunchii -dupa atâţia ani-

timid,cu vorbe-alese ,începi o rugaciune:



"O, Tatăll meu din ceruri,eu ştiu cât am greşit,

Te-am întristat Părinte,prin vorbă şi prin faptă

am rătăcit cărarea şi banul m-a robit....

Dar mă întorc la Tine ...primeşte-mă şi iarta!



E mare-a Ta iubire şi îndurarea Ta!

Azi mă îndrept spre Tine cu lacrimi şi suspin...

Primeşte-mă în braţe-sunt oaia rătăcită-

ce s-a întors acasa la Domnul ei! Amin!



Vulcan-Mary