Poezie MIJLOCIREA LUI ISAIA

MIJLOCIREA LUI ISAIA



Isaia 63.15-19



Ascultã-mã, Doamne, cu-a Ta îndurare !...

Te cheamã iubirea din sufletul meu.

De spini mi-i sãtulã îngusta cãrare,

iar crucea pe umeri o duc tot mai greu.



Din slava Ta sfântã de ce nu coboarã

fiorul ce-aduce eternul alin ?

Mi-i dor de o razã, de-a Ta primãvarã

pe-ntinsa câmpie sub cerul senin.



Mãreaţa Ta orã de ce nu mai vine ?

Ascunsã Ţi-e faţa ca soarele-n nor !...

Mã arde pe cale o sete de Tine.

Alerg ca şi cerbul din munţi la Izvor.



Eu azi din Scripturã Te ştiu ca Pãrinte.

Departe e Moise, departe-i Avraam.

O, vino prin Duhul în inimi şi-n minte

legându-ne rana cu-al pãcii balsam !



Ne dã mântuirea prin dragostea-Ţi mare

cãci faptele noastre-s o zdreanţã în vânt.

Ne-ajutã-n furtunã sã stãm în picioare

zidiţi pe credinţã, pe-al Tãu Legãmânt.



O inimã nouã ce-Ţi cântã "Osana !"

prin Duhul ne pune cu dragoste-n piept.

Balsamul, isopul, sã vindece rana

c-o rugã fierbinte şi-un dor înţelept.



Despicã planetei şi astãzi vãzduhul.

Ca-n zi de Rusalii mai vino la noi

ca lumea sã vadã noi semne prin Duhul

şi-ntreg adevãrul sã-l creadã-n nevoi.



De-aceea Îţi cerem sã ieşi înainte

celor ce dreptatea cu drag Ţi-o-mplinesc,

smeriţi pe-a Ta Cale, cu-aduceri aminte,

şi care-n necazuri nicicând nu cârtesc.



Noi suntem ţãrâna, iar Tu eşti Olarul.

Puterea-Ţi divinã pe toţi ne-a creat.

O, vino mai grabnic în lume cu Harul

poporul Tãu, Doamne, sã fie salvat.