Poezie DEZMINŢIRE

DEZMINŢIRE



Aş vrea sã scriu o dezminţire.

Dar mã întreb ce sã dezmint :

a firii mele rãstignire

sau fericirile ce mint ?



Chiar îngerii veniţi din slavã

un alt Isus de mi-ar vesti

n-ar fi o faptã prea grozavã

cãci eu prin Cruce l-aş privi.



Nu pot sã cred decât Scriptura.

Ea-mi dã luminã şi avânt

cum dragostea învinge ura

pe-altarul Duhului cel Sfânt.



Nu se mai cer viţei pe-altare.

Noi nu mai suntem la Sinai.

Dar stãm pe-aceeaşi Îndurare

ce-a pus în noi al pãcii Rai.



Iubim cu fapta şi-adevãrul

cât pentru Domnul suferim

şi coborâm în inimi cerul

pe care altora-l vestim.



De ce sã ne legãm de paie

când bârna-n noi face prãpãd ?!

Pãstorul moare pentru oaie

dar crucea lui nu toţi o vãd.



Şi oameni şi-aprobãri sã fie

în comitete fel de fel

noi aşteptãm o mãrturie

ce vine din cerescul Miel.



Iubirea, numai ea sã creascã

în Trupul tainic şi divin,

şi nu o lege pãmânteascã

ce seamãnã cu vechiul vin.



Eu v-aş trimite-o salutare

din Cel ce vede cum trãiţi

şi-un cald apel pentru iertare

de aş fi sigur cã-l primiţi.