Poezie PE DRUMUL PLIN DE SPINI, AL VIETII

PE DRUMUL PLIN DE SPINI, AL VIETII





Pe drumul lung si plin de spini,

Al vietii mele, pamintesti

Eu, nu vreau sa prind radacini

In relele, cele lumesti



Pe toate vreau ca sa le las

Si viata mea, sa Ti-o dedic,

Strigindu-ma, aud, un glas

Ochii, spre ceruri, imi ridic



Stiu, ca departe de pamint

In cerurile, preasfintite,

Eu sunt, mereu, in al Tau gind

Zilele mele-s, ocrotite.



Tu, ma iubesti, chiar de departe

De mine, nu te dezlipesti

Iar, spatiu, timp, nu, ne desparte

Din Vesnicie, ma iubesti



Si m-ai numit exact, pe nume

Chiar, inainte, de-a ma naste

Si drumul, mi-ai trasat prin lume

Ceea, ce nimeni, nu cunoaste



El, care e perfectiunea

Nicicind, nimic, nu a gresit

Iar, eu am inteles, minunea

Si pretul, care L-ai platit.



A-ndeplinit, tot, ce-a fost scris

El, misiunea, si-ancheiat

Si toate cite ne-a promis,

Cu singele, Lui, Le-a spalat



Si meditez, adinc, la toate.

Ce, am sa-I spun, cind, va venii?

Oare, am fapte sa am parte

Sa fiu cu El, in Vesnicii ?



Fidel mereu, i-am fost pe cale

Si sfaturile, i-am urmat

Sau voi privi, plingind cu jale,

Cind, va venii, inconjurat



De ingerii Lui, care aduna

Pe cei alesi, de pe pamint

Atunci, Isus, are sa spuna

Si vorba Lui, e juramint



Acei, care in a lor viata,

I-au fost, fideli, necontenit

Aceea, il vor vedea la fata

Si vor traii, la nesfirsit.



Si lucrurile minunate

Pe care El, ni le-a promis

Au sa imi fie toate date

Asa va fii cum, Domnu, a zis



El, ce promite, se-mplineste

Si totul, este cum a spus

Dreptatea Lui, se dovedeste

Voi, fii cu El, la Ceruri, sus.





amin