Poezie Eu nu îmi aparţin

“Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.” (Romani 14:8)



Eu nu îmi aparţin şi nici nu ştiu,

Să fi avut un timp de posesiune,

Peste ce-am fost, ce sunt şi ce-o să fiu,

Dar ştiu că sunt prin Tine, o minune.



Eu nu mă regăsesc pe-acest pământ

Şi locul meu, îl caut cu disperare,

Mă-ndrept spăşit, spre tainicul mormânt,

Cu dor de veşnicie şi iertare.



Eu nu mă-nfricoşez de tristul rol,

Ce-l joc în preumblarea mea târzie,

În duhul meu, cândva sărac şi gol,

Ai răsădit lăstari, din sfânta glie.



Eu nu cunosc şi nici nu înţeleg

Trăirea mea, de-i candelă aprinsă

Pentru cei dragi, dar vreau ca ceru-ntreg,

Să se reverse şi s-o ţină-ncinsă.



Eu nu-mi doresc să fiu decât o floare,

Un crin albit de mâini meşteşugite,

Să mă culegi, să mă ridici în zare

Şi visele-mi vor fi îndeplinite.



Eu nu îmi aparţin, am fost al Tău,

Din clipa-n care Doamne m-ai creat,

Nimic nu sunt, prin Tine-s ce sunt eu,

Şi Tu eşti Dumnezeu adevărat!



19/06/11, Barcelona



.



http://www.youtube.com/watch?v=mQLsIs0p4D8