Poezie STRĂJERUL NOPŢII

STRĂJERUL NOPŢII



Is.20.6; 21.10



Domnul m-a pus ca strãjer

sã veghez în rugãciune,

ochii sã-mi înalţ spre Cer

şi sã fiu drept mesager

celor cu vieţi de tãciune.



El a pus doi câte doi

ucenicii în lucrare.

Azi în vremea de apoi

sã pornim prin har şi noi

cu Isus în lumea mare.



Sunt adesea întrebat :

"Oare cât mai e din noapte ?"

Vine-o zi cu cer curat.

Noaptea totuşi n-a plecat.

Holdele pe câmp sunt coapte.



Parcã-mi vine iar sã strig :

Vine, vine dimineaţa !

Toamna vieţii cu-al ei frig

iar m-a prins ca-ntr-un cârlig.

Lacrimi îmi brãzdeazã faţa.



O, poporul meu stropşit

ca şi boabele de grâne,

Domnul nostru mi-a vorbit

şi vã spun ce-am auzit :

cine crede-n El rãmâne !