Poezie RĂVAŞ DE IUBIRE

RĂVAŞ DE IUBIRE



2 Cor.2.1-4



Nu vã scriu din pasiune

sau cã vreau sã vã-ntristez

ci-ntr-un duh de rugãciune

sã vã-ndemn pe toţi cutez



a veghea cu bucurie

dragostea ce ne-a unit

în Cristos pentru vecie,

Mielul cel desãvârşit.



Voi sunteţi chemaţi de Domnul

sã iertaţi cum iert şi eu.

Şi-alungând din minte somnul

sã-L slujim pe Dumnezeu.



Bucuria mea-i şi-a voastrã,

crin suav bãtut de vânt

în a firii noastre glastrã

plãsmuitã din pãmânt.



Nu vã scriu din rãzbunare

pentru fratele greşit,

ci din Dragostea cea mare

ce din ceruri a venit



sã ne caute prin lume,

prin hãţişuri fel de fel,

şi apoi sã ne îndrume

cãtre-al vieţii veşnic ţel.



Da, v-am scris şi cu mâhnire

dar sperând cã El, Isus,

va certa cu o privire

duhul împietrit, rãpus.



Iar acum când pocãinţa

a pãtruns în viaţa lui

sã-i înconjurãm fiinţa

cu balsamul Domnului.



Sã nu fim din neveghere

vreun câştig Celui Viclean.

Sã-i dãm celui slab putere

ridicându-l spre liman.

*

Fraţi, surori, cu daruri multe

ce lucraţi cu drag şi spor,

strângeţi spicele cãzute

de pe-al harului ogor.



Vine vremea când Pãstorul

ce ne-a botezat în Duh

sã ne cheme Sus pe norul

întâlnirii din vãzduh.



Fiţi în orice clipã gata

de-a lãsa ce-i pãmântesc.

Sus fecioare, Maran atha !

Vine Mirele ceresc !