Poezie SCRISOARE CĂTRE LAODICEEA

SCRISOARE CĂTRE LAODICEEA



Apoc. 3.14



"Dacã nu mai eşti fierbinte şi tot jarul ţi l-ai stins

dar nici rece ca şi lumea cea din care te-ai desprins,

Mã voi lepãda de tine , îngerule îngâmfat,

şi-ţi voi cere socotealã de talantul îngropat !"



Iatã glasul ce strãbate peste veacuri cãtre noi

sã ne dea o nouã şansã în aceste vremi de-apoi.

Domnul sfânt murind pe cruce sub blestemul nostru greu

a-nviat şi-acum e-n slavã ca Hristos şi Dumnezeu.



De acolo El ne mustrã sã fim treji în orice ceas

şi pe cale fãrã Duhul sã nu facem niciun pas.

Lumea ne înşealã lesne dacã-n rugi nu ne smerim

De Stăpânul vieţii noastre s-ascultãm şi sã-L iubim.



Cel ce lumea o susţine prin Cuvântul creator

ne invitã la pãşune şi ne duce la izvor.

Leul cel nãscut din Iuda este încã Mielul blând

ce ne-aşteaptã cu rãbdare rob sã-I facem orice gând.



El vorbeşte tuturora prin al Bibliei Cuvânt

oferind în dar credinţã şi puteri din Duhul Sfânt.

Ucenicii Îl ascultã şi lucreazã cu mult spor.

Maran atha ! Domnul vine în curând pe-al slavei nor.



Ziditorul Adunãrii şi Martorul credincios

cântãreşte fapta noastrã, chiar şi gândul cel pios.

El Se-ndreaptã cãtre tine care porţi un nume nou

însã viaţa ta în lume n-are-al dragostei ecou.



"O, de-ai fi şi azi în clocot cum la început erai

când te-am mântuit sã-ţi fie viaţa ta un colţ de Rai !

Nepãsarea, compromisul, nevegherea, pofta rea,

Mã vor face, prin dreptate, sã te vãrs din gura Mea.



Te înşeli pe tine însuţi când prin gândul cel fãlos

tu consideri pocãinţa ca un lucru de prisos.

De-ai cunoaşte adevãrul despre starea ta de-acum

M-ai chema cu lacrimi grele peste-al vieţii tale scrum.



Îngâmfarea şi mândria le cultivi ca pe-un temei

ca sã-Mi pãrãseşti slujirea, dragostea şi harul ei.

Dar vei strânge-amãrãciune sub al lumii negru vânt

care te-a orbit cu praful trecãtorului pãmânt.



Totuşi Eu te-aştept cu milã sã vii sincer pocãit

şi sã cumperi de la Mine aur bine curãţit,

hainã nouã şi curatã sã M-aştepţi şi sã veghezi

ca în orice-mprejurare doar în Mine sã te-ncrezi.



Dacã vei primi îndemnul şi mustrarea ce-ţi trimit

vei fi sus în cer cu Mine prin iubire mântuit.

Eu te chem la pocãinţã şi la dragostea dintâi

sã lucrezi mai plin de râvnã şi pe stâncã sã rãmâi.



Bat în uşa vieţii tale, stau şi-aştept, aştept mereu

sã deschizi cu rugãciune ca sã-ţi dau meniul Meu :

hranã bunã şi bogatã pentru fiecare gust

bucurie şi putere ca sã mergi pe drumu-ngust.



Luptã, crede şi vesteşte Evanghelia oricui.

Duhul Meu îţi dã putere dar ascultã vocea Lui.

De vei duce lupta bunã Tatãl te va rãsplãti

şi întreaga veşnicie lângã Mine vei domni.