Poezie UN CRESTIN ADEVARAT

UN CRESTIN ADEVARAT





Toti binecuvintati sa fiti,

In veci de bunul Dumnezeu

Pe ai vostrii, semeni, sa-i iubiti

Si nimanui, sa nu-i vreti rau.



Ca, un crestin, adevarat

E milostiv, e rabdator

El, nu e trist, nu-i suparat,

Si cu cei rai, e iertator



Si el, minia, nu o tine,

Ca stie, ca-i mare pacat

Chiar, raul, de la tine-i vine

Din partea lui, tu esti iertat



Iar supararea, sau durerea

In inima, lui o inchide

El, niciodata, razbunarea

Nu o indreapta, catre tine



El cauta mereu sa fie

Amabil, blind si iertator

Si niciodata, el nu stie,

Sa fie rau, razbunator



Invidie, sau gelozie

Cuprins, si ros de rautate

Asta, nicicind, n-are sa fie

Pentru, ca e, o nedreptate



Si nu se poate ca si ura

Sufletul, lui sa-l stapineasca

Si nu se poate, ca lui gura,

De toata lumea, sa birfeasca



Sa fie ros de gelozie

Pentru ca altu-i, mai destept

Sa fie negru de furie

Sau, sa isi dea cu pumnu-n piept.



Ca Domnul, nu exagereaza

Ne cere doar, cit putem, da

Si El, discordii, nu creaza

In pace, sa traim, ar vrea



Iar noi, ca oameni, credinciosi

Cu Domnu-n pace, sa traim

In toate, noi sa fim seriosi

Pe-ai nostrii semeni, sa-i iubim



Sa ne luptam, iar bunatatea

Mereu, pe noi sa ne conduca

Sa acceptam realitatea

Si-a noastre fapte, sa ne duca



Cu Tatal Sfint, la Ceruri sus

El locuri, vrea sa pregateasca

Atunci, cind va venii, Isus

Pe fiii, Lui, sa-I, intilneasca





amin