Poezie Intoarceti-va fii ratacitori...

Priveste-ti urma pasilor in vale

Atunci cand drumul a fost greu

Ades ai suferit pe cale,

Dar tu priveai la Dumnezeu…



Mergeai cu bucurie prin furtuna,

Gandeai ca noru-i trecator,

Stiai ca lasa-n urma lui lumina

Purtai mereu al Cerului fior…



Aveai credinta si traiai prin ea,

Nimic de Domnul nu te-ndeparta!

Orice atac pe cale cand venea

Erai puternic si nu te-nspaimanta…



Stiai ca bucuria vine-atunci cand urci

Pe drumul greu de munte...

Iar tu, n-aveai dorinte mici

Aveai dorinte mari, dorinte multe…



Doreai in rugaciune sa te pleci

Si nu-ti pasa cat timp va trece!

Zeci de minute si inca alte zeci

Chiar daca jos cimentul era rece…



Mai stii cand deschideai Cuvantul

Si cand treceau fiori prin trupul tau?

Iti mai aduci aminte tot avantul

Maretul Har ce te ferea de rau?



Mai stii cat de senin iti era chipul?

Ce zambet sincer ofereai mereu..

Priveai doar Cerul, tu nu iubeai nimicul

Era normal si nu-ti parea fi greu…



Mai stii sau nu mai stii crestine,

Oare-ai uitat tu dragostea ce-aveai?

Mai esti tu iubitor de bine

Sau te mai rogi asa cum te rugai?



Mai tii tu azi faclia inc`aprinsa

Mai palpaie, mai este jar incins?

Mai ai si astazi inima deschisa

Sau focul tau si Duhul este stins?



Mai stii, mai vrei, aceasta-i intrebarea

Mai crezi tu-n jertfa si-n iubirea Lui?

Nu te mintii, in tine sta puterea

S-atingi din nou boltina Cerului…



Si azi te-asteapta tot cu mana-ntinsa

Caci Dumnezeu, e-acelasi neschimbat

A pus in tine o flacara aprinsa

Inca mai palpaie, deci tu, poti fi salvat!



Vei fi primit copil ratacitor

Vei fi iertat, caci doar esti fiu de Rege

Sau pe pamant un simplu muritor

Ce vrei sa fii aceea poti alege…



Din nou alegeri, pentru a cata oara

De ce suntem asa de schimbatori?

Dar Domnul ne primeste bunaoara

Intoarceti-va fii ratacitori!